Ce este misterul?

Misterul, o floare care crește în grădina inimii tale
Și-a cărei frumusețe poate fi contemplată doar închizând ochii…

E unica floare ce crește cu apa lacrimilor căinței,
Ce nu caută fala și nici recunoștința frumuseții sale.

Aroma sa te-mbată cu al înțelepciunii fior
Lăsând confuz pe-acela care nu poate privi dincolo de zâmbetul tău.

Misterul, e liniștea atât de rar contemplată
Izvor nesecat al părților care te definesc…

E apa cea pură, mereu căutată de setea cunoașterii
Și-al cărui susur nu poate fi auzit decât de tine…

Parfumul misterului își poartă numele fără al revela,
E “acel ceva“ ce-aduce liniștea acolo unde-și face simțită prezența.

În fața misterului, mintea rămâne confuză iar verbul intră “in silenzio”.
Și chiar de-ncearcă a-și explica ce este, mereu eșuează.
Misterul nu este bun nici rău. Misterul este!

Nicicând nu caută să se exprime, ci doar să înțeleagă.
Și însăși înțelegerea sa îi va fi exprimare...


Cuvântul misterului e cântul inimii,
Nicicând nu va fi înțeles de adepții minciunii.

Aceia căzuți în cea mai cruntă perversitate,
Al căror cuvânt este via expresie a șarpelui tentator…

Aceștia nu vor putea să reziste în fața misterului,
Mereu se vor ascunde, mereu vor ezita,
Nu pot rezista în fața a ceea ce nu pot cuprinde…

Misterul este răbdare infinită.
În fața lui, ce nu este adevăr se demască.

Misterul, este totul și nimic în același timp.
Totul, pentru că doar cufundat în mister vei putea fi.
Nimic, pentru că a fi presupune a nu exista…

Misterul, așteaptă sperând ca într-o bună zi,
Prin ceea ce ești îl vei cunoaște,
Devenind totul și pierzându-te în nimic.

Ionuţ Leonard Corbeanu

psihologiaschimbarii

Platformă educaţională