Odă femeii

Femeie, încântătoare floare a grădinii Domnului,
Tu ești mijlocitorul vieții pe acest Pământ!

Pântecele tău ascunde pecetea nașterii,
încă de la începuturile creației.
Tu ești purtătoarea cheilor înrobirii sau a marilor eliberări!

Tandrețea ta poate îmblânzi pe oricare dintre bestiile lumii
Iar puterea seducției tale îl poate face pe sfânt
să cadă din înalturile sale.

Ești apa și focul contopite în același suflu!
Pe cel însetat de cunoaștere îl inunzi cu înțelepciunea ta,
Pe cel impur îl faci să ardă în propriile sale patimi.

Tu îți relevi misterele doar celor vrednici și merituoși.
De asta marii cavaleri au luptat mereu pentru Adorabila lor…

Binecuvântat este cel care te are în aspectul tău pozitiv,
Fie că ești mamă, fiică, soție sau soră!
Demn de mila pământului este acela care te rănește.

Din tine se naște tentația și virtutea!
Prin tine el se poate ridica sau odată cu tine își poate găsi pieirea.

Femeie, cauza Cântării Cântărilor, Îndumnezeirea ta este și astăzi lăudată:
„Cea care ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii…”

Atunci când te ridici,
ești steaua cea mai strălucitoare de pe firmament!

Marii eroi, misticii cei mai exaltați, poeții atinși de muze,
înțeleptul învăluit în mister
Cu toții exclamă: motiv al durerii și al iubirii supreme
ești și vei fi, femeie!

Doar un Bărbat poate iubi o adevărată Femeie,
Și doar o Femeie poate avea alături un adevărat Bărbat!

Cele două forțe separate în gen își vor găsi desăvârșirea doar în întreg.
Atunci cercul va fi complet. Bărbatul şi Femeia vor fi iarăşi unul.

Cu adevărat, femeie, tu ești parte a desăvârșirii.
Aici și acum, pentru totdeauna!