Ars Poetica
Pe când litera se gesta în pântecul matern al gândului,
În augustul sunet al tăcerii, învăluit de lumina cea întunecată
Emoţia s-a ivit din necunoscut şi i-a dat viaţă.
Atunci, lumina întunecată a strălucit! Litera a devenit cuvânt
Iar cuvântul a emanat din sine putere şi înţelepciune.
Ars poetica este încercarea cuvântului de a-şi înţelege originea– gândul.
Majestatea literei în marşul său triumfal prin necunoscut.
Emoţia şi gândul, sentimentul şi trăirea
S-au contopit în clipa unei dimineţi.
A unui perpetuu nou început.
De atunci, a continuat să-şi spună povestea sa
Sub chipul aceleaşi arte dintotdeauna: Ars poetica.
Focul emoţiei a păstruns gândul în profunzime,
Învăluindu-l în flacăra care nu arde, dar îl mistuie...
Flacăra gândului s-a născut, ducând cu sine germenii naşterii în afara a ceea ce atunci era increat.
Cuvântul a păstrat amprenta originii sale– gândul,
Convertindu-se pe sine într-un demiurg al creaţiei exterioare.
Ars poetica este oglinda în care misterul sinelui se relevă lui însuşi.
Reflexia nealterată a celor nevăzute,
Şi dovada vie a ceea ce apare din ceea ce nu este…
De atunci şi până acum, misterul gândului a devenit un necunoscut pentru profan,
Ascunzându-se pe sine în oricare dintre creaţiile sale: literă, cuvânt, manifestare…
Şi oricât de mult l-ar căuta, acela căzut sub blestemul uitării de el însuşi, nu-l mai poate descoperi...
Omul, căci despre el este vorba, căutând mereu să-şi imite creatorul, caută continuu să se oglindeasă pe sine în propria creaţie. Aşa a născut el arta.
Chiar dacă îl percepe, omul nu-şi mai poate recunoaşte gândul. A devenit un străin pentru sine, şi un necunoscut pentru opera sa.
Cogito, ergo sum! Şi-a spus umanul la un moment dat.
Încercând să-şi înţeleagă condiţia şi ce anume este: o plăsmuire a propriilor gânduri, o marionetă a destinului, un mister nerevelat…
Ars poetica, este forma materiei şi mişcarea energiei. Sinteza perfectă a ceea ce este, a fost şi va fi. Într-un singur cuvânt, se poate ascunde sensul întregii vieţi!
Între trecut şi viitor, el îşi scrie continuu a sa „Ars poetica”, căutând neobosit să-şi înţeleagă misterul, prizonier al unui sentiment ascuns în spatele cuvântului manifestat... Ars Poetica!
Autor, Ionuţ Leonard Corbeanu
psihologiaschimbarii
