Lipsa cunoașterii interioare.

Nu de puține ori se întâmplă ca atunci când persoana se vede singură cu ea însăși, să fie cuprinsă de stări considerabile de neliniște, incertitudini, lipsă de orientare, teamă, anxietăți, toate datorate unei incapacități de a se relaționa cu propriul sine.

Tocmai această carență a cunoașterii interioare, determină persoana zilelor actuale, să fie într-o constantă respingere de sine.

Fugim de noi înșine în mod evident. Nu ne acceptăm, nu suntem dispuși să privim în profunzime, ba mai mult, ne este teamă de ceea ce am devenit.

Cunoașterea interioară nu este pierdere de timp, așa cum mulți ar crede la o primă vedere. Din contră, pierdere de timp este tot ceea ce nu e relaționat cu acest tip de muncă.

De aceeași manieră, afirmăm că acest tip de cunoaștere nu are de-a face cu desprinderea de viața cotidiană, exterioară. Cunoașterea interioară îmbină în mod armonios cele două elemente existențiale: exteriorul și interiorul.

Lumea în care trăim, contextele de viață, plecând de la camera în care dormim și până la organismul extins din care facem parte- societatea-, ne relevă într-un mod imbatabil cum este fiecare la nivel intern .

Cum trăiește, spre exemplu, o persoană lipsită de o minimă disciplină? Cum arată camera în care doarme?

Acolo unde mintea este un haos total, unde nu există claritatea interioară a gândurilor, emoțiilor, a verbului, gestului, cum sunt relațiile interumane inerente existenței?

Trăim mai mereu poziționați pe banca acuzatorilor, mai deloc pe cea a acuzaților. E mult mai ușor pentru noi să dăm vina pe ceilalți pentru tot ceea ce ni se întâmplă rău în viață. Niciodată pe noi.

Ignorăm cauza tuturor efectelor vizibile simțurilor fizice cu care ne confruntăm zi de zi, până la finalul călătoriei noastre pe acest pământ.

Și unde trebuie căutată această cauză? Răspunsul e simplu: în interiorul nostru și în nici o altă parte.

Mintea și corpul fizic.

Mintea se dovedește a fi un ocean imens de manifestare. Pare a fi imposibil de cuprins cu înțelegerea…

Influența minții asupra corpului fizic este cât se poate de evidentă. Conlucrarea dintre gând și starea de fapt a corpului este mai mult decât recunoscută.

Cel mai la îndemână exemplu pe care îl putem oferi în acest sens este apariția stresului în fondul biologic și psihologic al persoanei.

Stresul poate fi tradus ca fiind o stare de presiune internă, continuă, generată de anxietăți și neliniști mentale care, în timp îndelungat, se poate converti într-o cauză a infarctului.

Așadar, gândul care nu este supus înțelegerii, poate susține stări emoționale puternice care, la rândul lor, au repercursiuni asupra biologiei corpului fizic.

Tocmai acest considerent l-a determinat pe Hipocrat să afirme la vremea sa că nu poți să vindeci corpul fizic făcând abstracție de minte și nici mintea ignorând corpul fizic.

Care este legătura dintre activitatea mentală și cea a corpului fizic?

Ca în orice tip de activitate, pentru obținerea unor rezultate conforme cu așteptările noastre, avem nevoie de o metodologie și o dicactică exactă, menite să ofere o rezolvare clară a situațiilor cu care ne confruntăm sub forma provocărilor existențiale.

Grație psihologiei revoluționare gnostice, temerarul care pornește în căutarea lui însuși, beneficiază de două arme de nelipsit în procesul autocunoașterii. Facem referire la analiza tranzacțională și analiza structurală.

Desigur, pentru cei familiarizați cu tipul de informație specific ariei psihologiei terapeutice, nu le sunt străine aceste metode de abordare al studiului minții în raporat cu centrii corpului fizic.

Ce presupun cele două tipuri de analiză și care este modul de operare al acestora?

Analiza tranzacțională a fost pe larg dezbătută în cadrul sistemelor psihoterapeutice, de către medicul psihiatru american, Eric Berne.

Așa cum putem deduce și din denumirea acestei metodologii de cercetare a minții, analiza tranzacțională are în vedere studiul stărilor eului în cadrul aparatului psihic.

În cadrul studiilor psihologice revoluționare de caracter gnostic, analiza tranzacţională presupune înțelegerea stărilor interdependente ale egoului din cadrul centrilor de manifestre ai corpului fizic.

Ce presupune acest lucru? Înțelegerea tranzacțiilor pe care elementele psihice indezirabile care alcătuiesc egoul psihologiei le generează între ele, conlucrând astfel în cadrul activității psihice, fizice şi emoţionale.

Ce legături există între stările unui eu în raport cu altul? Cum se influențează reciproc, ce urmăresc ca și deznodământ etc.? La toate aceste întrebări, analiza tranzacțională caută să ofere un răspuns.

În cadrul minții, activitatea gândurilor determină un așa zis efect de domino. Oricine poate observa prin el însuși cum un gând determină pe altul.

Cum, spre exemplu, efectele unei banale amintiri se propagă în interiorul minții sub forma unor raționamente interminabile care au la bază asocieri multiple ale unor stări determinate de un număr semnificativ de gânduri.

Să presupunem că cineva ne-a adresat un cuvânt jignitor la un moment dat. Impresia a fost asimilată în mod automat de către minte ca mai apoi, în sfera aparatului psihic, să se creeze o reacție în lanț în materie de secunde.

În pofida reacției de moment care, cel mai probabil, a avut loc datorită lipsei noastre de control, scena se repetă pe sine la nivel mental, ori de câte ori amintirea acelui lucru ne inundă.

În acel moment, dacă ne propunem observarea noastră înșine, putem detecta asocierea de gânduri și stări la nivel de minte.

Astfel, observăm, de exemplu, cum o stare de orgoliu este însoțită de o stare de mânie. Cum dorința de răzbunare se naște în interiorul nostru și planifică scene pe care să le pună în practică cu ajutorul relei voințe etc.

Deja observăm 4 elemente psihice care conlucrează în urma unui singur eveniment, și ale cărui consecințe se fac vizibile în sfera mentală.

Aceste asocieri de elemente pot fi înțelese apelând la tipul de analiză tranzacțională care ne permite să înțelegem de ce o stare o determină pe o alta, care este cauza acestor asocieri și cum putem separa aspectele egoului de o manieră ordonată, didactică și dialectică, pentru a le supune unei analize de fond judicioase, căutând să înțelegem originea acelor stări psihice.

Analiza structurală vine să închidă cercul studiului aparatului psihic în raport cu organismul fizic.

Există tranzacții între stările eului la nivel de minte. Dar asta nu e totul. Efectele acestor stări se resimt de-a lungul întregului corp fizic prin intermediul centrilor de manifestare ai acestuia.

Care sunt centrii organismului uman? Îi reamintim aici: centrul intelectual, emoțional, motor, instinctiv și sexual.

Fiecare „eu” deține particularitățile sale. Prezintă anumite caracteristici care, la nivelul centrilor corpului fizic, se manifestă în mod diferit.

Orgoliul din exemplul anterior, deține o anumită particularitate a manifestării în centrul intelectual, alta în cel emoțional, centrul motor poate prezenta diferite stări ale orgoliului, și chiar dacă pare incredibil, putem întâlni orgoliul și în manifestarea centrilor instinctiv și sexual.

Analiza tranzacțională și structurală se îmbină armonios în munca de autodescoperire interioară. Ne permite înțelegerea noastră înșine în raport cu mediu de influență și ne oferă o considerabilă creștere a controlului asupra stărilor interiore, care, cu ușurință pot genera situații dezagreabile, în care ne-am putea vedea prinși.

Vom continua cu ajutorul articolelor viitoare să deslușim tot mai în profunzime felul în care putem beneficia de aplicarea celor două tipuri de analiză asupra noastră înșine.

Platformă educaţională