Autor, Elena O.

A venit iarna. N-aș fi vrut.
În iarnă, tot, ne-am cunoscut.
Și tot în iarnă a-nflorit
Iubirea care ne-a unit.

E tare frig. E înghețat.
Întregul cosmos s-a schimbat.
Și c-un plămân nu pot sufla 
Și nici într-un picior umbla...

În iarnă, pacea-mi s-așternea
Dar nu și-atunci. Atunci fierbea!
Era o pace pasionată
Ce-mi amintea c-a fost odată.

C-a fost, va fi, și-ntr-una este
Eterna, veșnica poveste
Cu Făt Frumos și Cosânzeana
Sau poate... Manole și Ana... 

Îngheață inimă, și taci!
Poate c-așa ai să răzbați.
Căci da, cu inima-nghețată 
Nu mai poți ști de-a fost vreodată. 

Și-apoi, când te vei dezgheța
Altă pasăre-ți va cânta.
Una ce știe a răbda,
A dezmierda și-a asculta... 

Apoi, când ai să te dezgheți
Ai să fii plină de poveți.
Despre Frumoși și Cosânzene
Sau despre Pariși și Elene.


Eroii cad, vor să renască
Şi tot pe-acolo or să pășească. 
Că nu poți FI dacă nu treci
Prin ale iernii gheţuri reci.

Mă uit și scrutez primăvara...
Tu unde ești? Ți-e vie tara?

Elena O.

psihologiaschimbarii