Eroul schimbării
De când s-a născut păcat pe pământ, Cuprins-a umanul în cuget și gând. Și-aleargă de-atunci, pribeag printre neamuri Amorf și incert sub chipuri de oameni. Și de când patima își strigă trăirea Sub claruri de lună aflându-și menirea. Cu sete aleargă să guste plăcerea În multe dorințe, a omului vrerea. Cum răul veghează-al binelui mers, Cuprins-a el astăzi al minții-ntreg sens. Iar verbul apare să nască pieirea, Al omului suflet ce caută lumina. Și iată cum ura se naște-n priviri, Sclipiri care ard decența în inimi. Frumosul rămâne o simplă-amintire, Umanul, non-sensul în mine și-n tine. Dar patria mamă numită Pământ, Își strigă copiii căzuți în mormânt. Iar stelele, noaptea, a umbrei lumină Îl cheamă la luptă pe cel fără vină. Eroul schimbării menit să răstoarne A lumii durere, a inimii jale. Pornește de-a pururi războiul cel sfânt S-alunge păcatul din cuget și gând.
