„Sunt o fată care nu a ştiut să aprecieze viaţa cu adevărat. Dar a trecut timpul şi acum ştiu să apreciez viaţa. Prin povestea mea îmi doresc să transmit cât de important este să apreciem ceea ce avem – viaţa!” -Gabriela L.

Povestea unui fluture

de Gabriela L.

Un fluture zbura printr-o grădină plină cu flori. Dar zbura fără bucurie. Nu i se părea nimic interesant. La nimic nu vroia a se uita.

Şi cum zbura el prin grădina plină cu flori, trist şi îngândurat, un melc bătrân îl observă. Fără să stea prea mult pe gânduri, îl întreabă pe fluture:

– Fluture, ce s-a întâmplat? De ce eşti aşa de trist şi îngândurat?

Uimit că cineva îi vorbeşte, fluturaşul tresare. Dându-şi seama de cele întâmplate, răspunde:

– Nu s-a întâmplat nimic! Doar că nu mai vreau să fiu aici, printre florile astea. Peste tot sunt doar flori şi nu mai suport să le privesc. Nimic nu e frumos!

Surprins de răspunsul fluturelui, melcul îi răspunde:

– Cum e posibil ca unui fluture să nu-i placă florile?! Nu am mai auzit aşa ceva. Eşti sigur că ai observat toate florile? Chiar niciuna să nu-ţi placă? Chiar niciuna, fluture?

– Da, niciuna! Sunt sigur că aici nu e nimic frumos care să mă facă să fiu bucuros.

– Crezi asta, fluture? Eu îţi spun: apreciază viaţa! Fii recunoscător şi mult mai multe vei vedea. Ai răbdare şi priveşte! Ai primit darul vieţii, poţi zbura, te poţi bucura de Soare, de vânt, de apă… Trăieşti doar în grădini cu flori, pline de frumuseţe. Cum de nu îţi dai seama de cadoul pe care l-ai primit?

Fluturele a refuzat să îl asculte pe melc. Trist şi îngândurat s-a întors şi a plecat, lăsându-l pe melc în spatele lui.

După un timp, s-a făcut noapte. Atunci, fluturele a văzut luna şi stelele. Ceva în interiorul său s-a născut. O stare de uimire…

A privit în jurul său şi  a văzut cum lumina lunii şi a stelelor se aşterne peste grădina cu flori. În acel moment a văzut frumuseţea care îl înconjura. Lumina stelelor l-a ajutat să vadă frumuseţea. Doar că era prea târziu.

A simţit deodată cum devine tot mai slab, aripile i se făceau tot mai grele şi simţea cum o greutate apasă asupra sa. Fără să îşi dea seama, trupul său cădea pe pământul rece… Atunci şi-a amintit de cuvintele melcului: Apreciază viaţa, fluture! Apreciază ce ai primit! Pentru el era prea târziu…

În acele ultime clipe, înţelesese că degeaba poţi avea şi poţi primi totul, dacă nu şti să apreciezi şi să fii recunoscător pentru viaţă.

Gabriela L.

psihologiaschimbarii

Gabriela L.

Vreau să spun despre mine că sunt o fată care nu a ştiut să aprecieze viaţa cu adevărat. Dar a trecut timpul şi acum ştiu să apreciez viaţa. Prin povestea mea îmi doresc să transmit cât de important este să apreciem ceea ce avem – viaţa!