„Trăim într-o lume în care suntem nevoiți să reflectăm la noi , la ceea ce suntem noi (…). Avem acces nelimitat la foarte multă informaţie care ne poate ajuta pe toate planurile, dar care ne şi poate obosi sau copleși.„

Vorbeşte-ne puţin despre tine! Cine e persoana Stanciu Alin?

  Eu sunt un om, tată, soț, actor, voluntar, trainer, formator și antreprenor. Sunt genul de persoană care iubește încercarea și comunicarea, și sunt foarte recunoscător pentru că mi-a fost permis să am un astfel de parcurs prin viaţă. Cred că acest mindset te poartă prin viață ca printr-o călătorie cu final fericit. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru asta!

Care e viziunea ta cu privire la lumea în care trăim? Încotro crezi că ne îndreptăm?

Cred că trăim vremuri ale schimbărilor accelerate. Totul se întâmplă cu o viteză fără precedent. Cel puțin în ultimii 20 de ani, atât tehnologia cât și mentalitatea socială, au parcurs multe schimbări.

De la telefon doar cu butoane și funcții limitate, la telefoane ultra performante cu touchscreen , cameră foto, video şi aplicații. A urmat A.I. , pandemie COVID, încălzirea globală. Wow! Aşa schimbări /provocări trebuie să fie obositoare pentru mentalitatea colectivă.

Cred că trăim într-o lume în care suntem nevoiţi să reflectăm la noi , la ceea ce suntem noi și să ne ferim de sedentarism. Avem acces nelimitat la foarte multă informaţie care ne poate ajuta pe toate planurile, dar care ne şi poate obosi sau copleși.

Toate astea sunt perfect normale în legile progresului și consider că cel mai important lucru pe care ar fi bine să îl luăm în considerare este răbdarea. Să avem mai multă răbdare cu noi și între noi. 

Cred că ne îndreptăm spre o perioadă de analiză și reflecţie. O perioadă de educare prin adaptabilitate, în acord cu avansul tehnologic și cu schimbările climatice. Ne îndreptăm spre o perioadă de reconciliere umană care poate avea mai multe etape de criză.

„ Unul din scopurile mele este să aduc mindsetul teatrului sport și al teatrului de improvizație în prim-planul discuțiilor cu privire la dezvoltarea personală. Cred foarte mult în puterea exemplului și asta mă motivează.„

De unde dragostea pentru teatru? Ce reprezintă teatrul pentru tine?

Dragostea pentru teatru cred că a fost dintotdeauna în mine. Parcursul meu, tangențial cu ideea actoriei, a pornit timid. De la un măscărici de grădiniță până când, prin clasa a opta , inspirat foarte mult de Jim Carrey și de zona filmelor americane, noi drumuri s-au deschis.

Mai târziu, am cunoscut muzica lui Eminem , care mi-a adus o altă libertate de exprimare. La liceu l-am cunoscut pe domnul profesor Alexandrescu, care făcea trupă de teatru la liceul Spiru Haret din Tîrgu Jiu , iar ca să pot lipsi justificat de la alte ore, am urmat cursurile de teatru de care m-am îndrăgostit.

Între timp, am fost și validat la un festival de teatru între licee și de atunci , norocos fiind, mi-am descoperit meseria care mă completează și în care pot activa cu bucurie și spor. 

Teatrul a devenit locul de reflecție unde mi-am descoperit mai multe valențe și deprinderi prin joc. Deprinderi pe care le exploatez și azi , cum ar fi andragogia și pedagogia pe care le practic cu multă bucurie ca tată, cât şi în cadrul activităţilor mele de educaţie alternativă Okchallenge.  

Ce ne poţi spune despre proiectele tale şi care îţi sunt aşteptările cu privire la impactul social? Care este scopul tău?

Proiectele mele sunt din zona teatrului – spectacole–, din zona educației –dezvoltare personală prin teatru sport și teatru de improvizație, tabere, ateliere și cursuri – , din zona voluntariatului – plantat copaci, acțiuni de ecologizare și programe de responsabilitate socială.

Am avut noroc, și sunt foarte recunoscător pentru această șansă pe care am primit-o de sus, de întâlnirea cu teatru sport și teatru de improvizație care mi-au modelat instinctul creator și mi-au adus multe beneficii în dezvoltarea abilităților de comunicare și reacționare.

Impactul social este definit de acțiunile fiecăruia. Încerc să le fac pe toate cât pot eu de bine. Cu un P.R. bun, sunt convins că impactul social vine de la sine. Cred foarte mult în puterea exemplului și asta mă motivează.

  Unul din scopurile mele este să aduc mindsetul teatrului sport și al teatrului de improvizație în prim-planul discuțiilor cu privire la dezvoltarea personală.

„Pentru mine, schimbarea este o oportunitate prin care se poate revaloriza unghiul de privire al vieții . Este și o oportunitate a oricărui individ de a transforma ceva la el în mod voit şi conştient.”

Consideri că, în acord cu actuala condiţie a societăţii în care trăim, nevoia de schimbare este necesară? Cum ai descrie persoana de azi?

Da, nevoia de schimbare este necesară. Cred că este necesară și inevitabilă. Desigur, este important şi cine contribuie la efortul schimbării și, mai ales, de ce.

Eu văd schimbarea, de orice natură ar fi ea, ca pe  un drum sigur spre o regăsire. Omul de azi este prins în jocul tehnologiei și al dezvoltării A.I. Cel mai mare impact asupra schimbării mentalității colective din ultimii 20 de ani, cred că îl are social media și internetul.

Social media a adus un unghi comod în dezvoltarea comunicării și a interacțiunii înterumane printr-un intermediar(telefonul, pc, laptop). Cred că această barieră, uşor-ușor, ne-a făcut mai superficiali, mai timizi, mai răutăcioși, mai complexați datorită lipsei de interacțiune activă în favoarea acestui loc sigur în care putem să ne exprimăm oricum , fără să riscăm partea noastră emoțională.

 Putem spune orice în mediu online fără a avea repercusiuni emoţionale reale. Și asta a făcut să nu mai avem respect pentru interlocutor în procesul comunicării. Așa cred! Asta am observat eu în jurul meu.

Persoana de azi este mult mai încercată psihologic decât persoana secolului trecut. Trebuie să fii părinte bun, angajat bun, să ai o imagine pe social media bună, să ai spirit civic, să fii frumos, să ai mușchi, să cunoști măcar un pic zona IT.

Să știi ce mănânci și cât e de sănătos, să faci meditație, să fii o persoană spirituală. Cred că persoana de azi este un pic sufocată de pretențiile societății și îi e foarte greu să se recunoască pe sine, aşa cum este cu adevărat.

  Eu recomand pentru această stare de anxietate, voluntariatul. De orice natură ar fi el. Nu vreau să dau rețete că nu mă pricep, dar regăsirea de sine în zilele noastre este prin ceilalți. Aşadar, VOLUNTARIAT!

Care este viziunea ta cu privire la schimbare? Ce înseamnă pentru tine schimbarea şi cum se poate implementa la nivel de gândire?

Pentru mine, schimbarea este o oportunitate prin care se poate revaloriza unghiul de privire al vieții. Este și o oportunitate a oricărui individ de a transforma ceva la el în mod voit şi conştient.

  Oricum, mediul înconjurător aduce schimbare în ceea ce ești tu prin propriul mecanism așa că, de ce să nu schimbi tu ceva la tine voit și conștient; și mai important, de ce să nu contribui tu la schimbarea socială prin ceea ce crezi că este necesar și util!? ,, Singurul lucru constant este schimbarea” – Heraclit .

La nivel de gândire, este dovedit științific faptul că organismul uman are nevoie de o perioadă de aproximativ 2 săptămâni să accepte o schimbare și să o integreze în rutină.

 Procesul unei schimbări vine dintr-o necesitate, iar asta implică o cauză. Trebuie identificată cauza, ca mai apoi să găsim schimbarea potrivită. Ceea ce este benefic.

La nivel de mentalitate colectivă, schimbarea necesită timp și multă, multă răbdare. Fără răbdare nu cred că pot exista efecte benefice deoarece răbdarea este esenţială în procesul învăţării.

Ce anume crezi că ne lipseşte în prezent? De ce crezi că am ajuns să ne pretăm la un astfel de comportament?

În prezent, cred că ne lipsește un pic răbdarea cu noi înşine. Cred că trebuie să fim mai îngăduitori cu noi. Suntem oameni, facem greșeli și vrem să îndreptăm ceva de fiecare dată când greșim.

Cred că o informare adecvată în ceea ce privește tehnologizarea și efectele ei pe timp mediu și lung a început deja să apară în cazuri izolate. Chiar şi aşa, este un început.

Cu timpul, sunt convins că vor apărea multe variante coerente de gestionare a digitalizării. Nu consider că digitalizarea este un lucru rău și de evitat. În schimb, cred că un consum abundent aduce unele înhibări ale comunicării și modelează o superficialitate.

Am ajuns aici datorită ciclului inevitabil al transformării și pentru că, în general, suntem timizi și avem nevoie de înțelegere și acceptare oriunde ne-am afla!!! Suntem doar pe o nouă treaptă a evoluției.

Dacă stăm să ne gândim la istoria omului modern şi cum a contribuit el la această schimbare la nivel global, ne vom răspunde la multe întrebări.

„România este pe mâinile noastre acum! Noi suntem cei care vom mișca mentalități și care vom motiva. Este de datoria noastră să ne implicăm prin orice mijloace considerăm noi că sunt benefice dezvoltării acestei nații pașnice și cu suflet de supraviețuitor.„

România, încotro?

În ceea ce priveşte România , dacă ar fi să fac o medie, cred că suntem pe plus. Sunt importante şi inerente omului, mediul și societatea care îl înconjoară. Cred că prin credință și răbdare vom ajunge la lumină. E contagios și umorul nostru care cred că este cel mai bun pansament pe care l-am găsit noi ca nație. 

Pare că, în ultimii ani, ne-am scuturat puțin de diferite căpușe. Unele mai mari, altele mai mici. Important e că o facem.

Eu stau la Oradea și este un mediu unde simți, vezi, te bucuri și crezi că se poate și mai bine. Am plecat din Tîrgu Jiu, locul unde vedeai cum timpul stă pe loc și schimbarea se întrevedea doar la televizor. Cu părere de rău, și acum văd același peisaj, cu mici excepții care contribuie la schimbarea în ,, mai bine ”.

România este pe mâinile noastre acum! Noi suntem cei care vom mișca mentalități și care vom motiva. Este de datoria noastră să ne implicăm prin orice mijloace considerăm noi că sunt benefice dezvoltării acestei nații pașnice și cu suflet de supraviețuitor.

 În primul rând, să ne ocupăm de EDUCAȚIA noastră pentru că este singura investiție pe termen lung și mediu care va avea efecte benefice în tot ceea ce înseamnă o societate. Să ne educăm copiii să fie mai curajoși, mai sănătoși , mai încrezători, mai veseli, mai atenți și mai independenți.

Sper să nu sune foarte naționalistă ultima frază, dar am convingerea în mai bine și încrederea în mai mult. Cred foarte mult în tot ceea ce înseamnă omul și ce poate să devină el, dacă este ajutat să-şi înţeleagă potenţialul.

Ştiu că eşti părinte. Felicitări! Care consideri că este cea mai valabilă moştenire pe care un părinte o poate lăsa copilului său?

Da, am un băiat de 5 ani și 9 luni. S-a născut pe 22 decembrie, deci revoluționar!!!  Suntem în proces de formare și de învățare, atât el cât și noi ca părinți.

Cea mai mare moștenire pe care o pot lăsa fiului meu David este abilitatea de a fi prietenos, curajos, altruist, credincios, iubitor, empatic, vesel și iertător. Dar și puterea de a cunoaște timiditatea, frica, durerea, anxietatea. 

  Ca și părinte, urmăresc să fie cât mai independent cu tot ceea ce face iar la greu să fiu lângă el cu un sfat, o vorbă , o glumă.

 Unde te pot găsi cei interesaţi de activităţile tale?

Eu pot fi găsit pe www.okchallenge.ro . Pe facebook, Alin Stanciu.  La Teatrul Regina Maria și pe google. Cei interesați de voluntariat, de cursuri de dezvoltare personală prin teatru, de programe educaționale prin teatru , tabere, workshopuri, ateliere și cursuri online cât și fizic, mă găsiți pe facebook.   

   https://www.facebook.com/okchallenge4u/

sau

www.okchallenge.ro

 Cel mai important lucru este să știi ce vrei şi ce poți. Iar ceea ce faci, să faci bine. Sunt om, tată, soț, actor, trainer, formator și antreprenor. Sunt bucuros că dau acest interviu prietenului meu din copilărie, Leo.