Extras din cartea „Cercetând misterele vieţii”. Cap. VII. Maturitatea.
La o primă analiză, bunul simţ se remarcă printr-o conduită fondată pe un sistem educaţional care cuprinde anumite norme relaţionate cu simplitatea şi etica.
Pusă în aplicare, o astfel de conduită oferă comportamentului o decenţă aparte şi un respect profund faţă de drepturile fundamentale ale celorlalţi, cât şi faţă de mediul înconjurător.
Educaţia care determină formarea unei asemenea conduite, este o consecinţă reală a puterii exemplului pe care părintele responsabil îl arată copilului său, şi a unui precept bazat pe conştientizarea acţiunilor noastre în raport cu lumea înconjurătoare. Pe o astfel de educaţie ar trebui să se fundamenteze personalitatea oricăruia dintre noi!
Putem afirma despre bunul simţ că reprezintă baza pe care trebuie să se dezvolte valorile umane, fiind o consecinţă naturală a manifestării conştiinţei din moment ce conştiinţa este originea tuturor valorilor care ne-ar putea califica drept umani.
Bunul simţ nu are nevoie de nicio explicaţie raţională atunci când se manifestă.
O astfel de stare este recunoscută de către conştiinţă, fapt ce îl determină pe acela care contemplă acţiunile unei persoane ghidată de bunul simţ, să exclame fără să gândească: „Cât de mult bun simţ!”
- Din bun simț, persoana își poate îndeplini îndatoririle sale în calitate de cetățean.
- Din bun simţ, persoana caută să devină un bun coleg.
- Din bun simţ, vecinul ajunge să devină un sprijin şi suport de încredere pentru celălalt. Oglinda ajutorului necondiţionat.
- Din bun simț, părintele e capabil de cele mai mari sacrificii pentru binele copiilor lui.
- Din bun simţ, copilul va căuta să nu îşi dezonoreze niciodată părinţii.
- Din bun simț, partenerul/partenera nu își va trăda niciodată cealaltă jumătate.
- Din bun simț se poate naște autentica transformare care stă la baza oricărei religii.
- Din bun simț, căutăm mereu să ne facem datoria la locul de muncă.
- Bunul simț este fundamentul oricărei conduite drepte şi corecte, în cel mai strict sens al termenului.
- Din bun simţ, nimeni nu va încerca să influenţeze dreptul de a alege al nimănui.
Dacă această stare elementară lipsește din sistemul nostru de credință, oricât de multe facultăți psihice sau fizice am deține, totul ar fi în zadar.
Oricâte puteri, principii sau valori am avea, oricât de mare ne va fi gradul de elevare al intelectului, vom fi departe de tot ceea ce înseamnă spiritualitate, conștiință sau suflet.
Ce ne costă un simplu „bună ziua!”, „mulţumesc! ”, „iartă-mă!”, atunci când interacționăm unii cu alții? Cât de imposibil poate fi un ajutor dezinteresat oferit atunci când cineva ni-l cere?
Răspunsurile la genul acesta de întrebări nu se pot naște din nicio altă parte, în afara bunului simț!
Cineva a spus: „Opusul prostiei nu este inteligenţa, ci bunul simţ!”. Credem că are dreptate!
Maturitatea reprezintă gradul de măsură al eticii și al progresului oricărei societăți. În acest stadiu sau etapă existențială, se poate înțelege în amănunt nivelul principial al oamenilor moderni, implicit al societății.
Vârsta maturității nu presupune o stopare a dezvoltării psihologice și animice chiar dacă, din punct de vedere biologic, odată cu vârsta mijlocie apare un regres, o decelerare a capacității de regenerare și o îmbătrânire treptată a ţesuturilor.
Totuși, în mod curios, nu putem spune același lucru despre forța sexuală, a cărei potență se află la o capacitate considerabilă în această etapă existenţială.
Maturitatea presupune manifestarea unui procent considerabil al discernământului în cadrul sferelor mentale, care permite persoanei atingerea unei stări de înțelegere superioară şi înfăptuirea unei acţiuni constructive, într-un mod ascendent, potrivit responsabilităților asumate şi în acord cu etica bunului simţ.
