Cunoaştere prin celălalt
Relaţiile interumane reprezintă mijlocul extraordinar prin care cel interesat, poate să ajungă la o veritabilă cunoaştere a sa însuşi.
Acela care se separă lume, crezând că fugind poate învinge tentaţia, uită că în sinea sa va purta mereu germenul erorii.
Această ignoranţă va duce, aşa cum este normal, la o lipsă a efortului înţelegerii şi eliminării cauzei, fapt ce îl va menţine prizonier pe cel care, cu cele mai bune intenţii, caută să îşi învingă natura.
Fiinţa umană este prin definiţie o fiinţă socială. Concluzia ştiinţelor sociologice este foarte clară. Persoana, prin definiţie şi construcţie, are nevoie de cadrul social pentru o dezvoltare optimă şi în acord cu ceea ce este. Avem nevoie unii de alţii. Conlucrarea e cheia autenticului progres.
Dintr-un considerent ezoteric, al cunoaşterii, grupurile sociale se dovedesc a fi excelente pentru autodescoperire.
Este scris în psihologia revoluţionară gnostică faptul că prin interacţiune cu ceilalţi ies la suprafaţă toate elementele psihologice indezirabile pe care le purtăm în interior.
Subconştientul, fie că ne place sau nu, ne trădează moment de moment, clipă de clipă.
Lumea ajunge să fie o oglindă în care noi ne proiectăm realitatea interioară, şi dacă suntem inteligenţi, ne putem vedea pe noi aşa cum suntem cu adevărat.
Cine va ajunge la o aşa descoperire, acela care va deveni conştient de propria sa psihologie, poate avea şansa obţinerii unei adevărate transvalorizări. A unei schimbări profunde.
Nu prin fuga de tentaţie putem obţine autocontrolul. Ci prin înţelegerea ei(tentaţiei) în raport cu noi înşine, ca, într-un final, după îndelungi practici relaţionate cu sinele, să o putem elimina din anatomia noastră ocultă.
Luptătorul interior
Aceasta este calea unui luptător care-şi duce bătălia sa în linişte şi care, deşi se află în lume, nu este din lume. Lupta sa este eminamente interioară, nimic din afară nu îl poate determina să îşi foloseasă energia rănind pe cel care îl tentează din exterior.
Cunoscând răul din bine şi binele din rău, slăbiciunea umană şi calitatea omului de simplu pion pe tabla de şah a existenţei, nu va mai căuta să îşi rănească în vreun fel aproapele. A înţeles că suntem cu toţii croiţi după acelaşi tipar.
Finalitatea unei astfel de lupte rămâne un necunoscut moment de moment, clipă de clipă. Nimeni, nu poate garanta nimănui, că va reuşi să câştige cea mai dură bătălie din câte pot exista: bătălia contra ta însuţi! Chiar şi aşa, cea mai înaltă onoare care poate exista pentru un luptător, este să piară în bătălie. De asta el nu renunţă, ci continuă să-şi înţeleagă tot mai mult natura sa.
O astfel de luptă implică multe: disciplină, metodologie, cunoaştere, perseverenţă, voinţă, renunţare etc. Orice efort îşi va aduce roadele sale, şi cu cât va fi mai intens, cu atât roadele vor fi mai dulci…
