Informație.
Totul este informație! De când ne naștem și până la finalul călătoriei în această lume, construcția bio-psihologică care ajunge să definească persoana umană, determină mișcarea într-un plan al creației căruia îi suntem atribuiți, printr-un continuu răspuns la stimuli.
Tot ceea ce captăm prin simțurile fizicie, de la naștere până la moarte, determină o reacție internă în urma asimilării informației pe care corpul o integrează la nivel de sine, convertindu-se în cauza reacției externe.
Poate exista oare mișcare fără energie? Bineînțeles că nu! Și care ar fi energia care determină mișcarea persoanei în circuitul manifestării tridimensionale?
Răspunsul este simplu: impresiile care ajung la minte în urma proceselor de integrare ale acestora: senzații-percepții-reprezentării.
Odată asimilată informația sub forma impresiilor, în mod automat, mecanic am putea spune, generăm în exterior un anumit tip de reacție, pentru a închide cercul manifestării în sistem binar de cauză și efect.
Putem spune că reacția, reprezintă răspunsul pe care îl oferim mediului de influență ca o consecință a integrării tipului de informație pe care mediul în sine, cu tot ce cuprinde: persoane, locuri, obiecte, evenimente, contexte existențiale, îl exercită asupra noastră.
Procesul de integrare.
Deja familiarizați cu definiția oferită corpului fizic în acord cu știința gnozei, sprijiniți de cercetările biologice și psihologice asupra modului prin care acesta funcționează, înțelegem acest complex celular ca pe o adevărată mașinărie biologică, dotată cu simțuri prin care se asimilează experiența existenței, dar și centrii specifici care îl determină să funcționeze în acord cu legile fizicii. Centrii care îi determină mișcarea şi, în consecință, reacția.
Alăturat acestor minunate funcții biologice, regăsim aspectele psihologice care oferă persoanei un statut unic în cadrul creației tridimensionale. Facem referire la energia mintală și personalitate în calitate de vehicul de manifestare a acesteia.
Energie mintală se integrează pe sine la nivel de personalitate, oferind o interpretare a realității în acord cu particularitățile sale.
Este tot ce putem concluziona în urma studiului personalității și a modului prin care energia mintală se dezvoltă, influențată fiind de factori ambientali(educaționali, sociali, culturali, familiali etc) cât și inerenți biologiei noastre(aspecte temperamentale, procese neuronale, ale percepției etc.)
Acest cadru al mecanicii compus din stimuli proveniți de la mediu, integrearea acestora prin procesul senzorial, asimilarea informației la nivel de centrii ai corpului, și reacția pe care o proiectăm instantaneu în mediul de influență ca un răspuns la ceea ce primim din exterior, se întâmplă moment de moment, clipă de clipă, pe tot parcursul existenței noastre.
Experiența vieții și integrarea acesteia la nivel de sine, nu ar fi posibilă fără această magnifică mecanică a naturii din care și noi facem parte.
De ce reacționăm?
În încercarea de a înțelege „de ce-ul” compartamental al ființei umane, în mod natural, se nasc o serie de întrebări:
- De ce Creatorul ne-a înzestrat la nivel de corp fizic cu acest mecanism?
- Care este motivul pentru care suntem constrânși prin însăși construcția noastră să răspundem continuu la stimului?
- De ce în interiorul acestei mecanici a naturii, deținem facultatea conștiinței într-un procent atât de scăzut, dar cu potențialiatea de a se dezvolta tocmai pentru a ne elibera de mecanica existențială a celei de-a treia dimensiuni?!
Însăși construcția noastră confirmă că în acest moment nu suntem altceva decât componente ale marelui mecanism care definește, per ansamplu, natura.
Mediul, cu tot ce cuprinde, are nevoie de reacția pe care noi, în calitate de persoane umane o generăm, tocmai pentru a se susține pe sine.
Mecanica biologică dar și psihologică confirmă trebuința pe care natura ne-o oferă nouă, locuitorii celei de-a treia dimensiuni, aceea de a fi în serviciul acesteia!
Mediul are nevoie de reacție tocmai pentru a se susține pe sine. A se înțelege prin reacție, procese biologice și psihice.
Așadar, pentru asta am fost creați? Să ne integrăm la nivel de mecanică în interiorul marii naturi doar pentru a susține creația și nimic mai mult?!
De ce se mai aduce în discuție conștiința și fenomenulul cunoașterii într-o ecuație a automatismelor? Unde-și mai găsește loc în această ecuație de cauză și efect afirmația: „fii conștient de tine însuți!„
Însăși prezența conștiinței ca parte a construcției ființei umane, evidențiază potențialitatea persoanei de a deveni mult mai mult decât ceea ce este în prezent.
Dacă la nivel de mecanică biologică susținem natura prin reacțiile inerente pe care corpul fizic le declanșează, același lucru se întâmplă și în privința energiei de tip psihic care este dirijată de-a lungul corpului fizic, în urma asimilării impresiei de către minte.
Iar acest lucru pune în activitate în cadrul psihologiei noastre personalitatea, egoul și conștiința, într-un proces al captării și distribuirii impresiei, inerente declanșării unei reacții în exterior.
Mecanica acestui fapt favorizează tocmai ceea ce ne ține captivi la nivel de sine, în detrimentul conștiinței și al cunoașterii de sine. Facem referire la Ego!
Concluzii:
- Atâta timp cât suntem captivi în cușca euclidiană, a treia dimensiune, ne subordonăm legilor fizice ale naturii.
- Funcționăm în acord cu acest mecanism care poartă numele de natură. Reacționăm în acord cu stimulii externi, contribuind la mecanica sus menționată.
- Pe tărâmul psihologic, energia care determină mișcarea devine tot mai subtilă. Impresia este asimilată de minte, se procesează în personalitate și este distribuită în centrii corpului fizic.
- Activată conștiința și interpusă între impresie și reacție, oferă persoanei cunoașterea de sine. Devenim conștienți de ceea ce se întâmplă la nivel intern și extern, oferindu-ne șansa de a participa în mod conștient la actul creației, diminuând considerabil mecanica existențială.
- Conștiința, în acord cu procentajul liber de manifestare, reprezintă potențialitatea persoanei umane de a deveni conștinent de sine însuși în raport cu mediul înconjurător, transformându-se într-un explorator al vieții, depășindu-și condiția de un simplu arc reflex la nivel macro.
Cum reușim să oferim un alt sens reacției, impregnând-o cu starea conștientă, ne revine să descoperim în articole viitoare.
