Ce este reacția?

În acord cu dicționarul explicativ român, termenul „reacție” este definit ca fiind orice răspuns integral sau parțial al unui sistem psihic la o stimulare a lui.

Așadar, înțelegem cum orice eveniment, oricât de neînsemnat ar fi, aduce cu sine un anumit tip de informație care, odată preluată de către simțurile corpului fizic, declanșează la nivel de psihic o reacție ce se va converti pe sine într-un răspuns oferit mediului extern.

Acea reacție este propagată în centrii organismului fizic de către aparatul psihic, existând astfel o mișcare de forțe interne care vor deveni cauza reacțiunii în planul fizic.

Cauza și efectul.

Cei care avem deja un centru de grativație în cadrul tipurilor de învățături de caracter psihologico-spiritual, înțelegem structura persoanei umane în ansamblul său biologic și psihologic.

Am descoperit cu ajutorul articolelor noastre și grație învățăturii gnostice, elementele definitorii persoanei la nivel de biologie și psihologie: centrii organismului uman și aparatul psihic compus din ego, conștiință și personalitate.

Totodată, am înțeles modul în care tridimensionalitatea funcționează în acord cu legea cauzalității. Nevoia unui răspuns din partea noastră ca reacție la stimulii exteriori, se dovedește a fi iminentă.

Culturile orientale ne vorbesc foarte mult despre karmă. Karma, în traducere liberă, înseamnă legea acțiunii și a consecinței. Legile fizicii ne amintesc de legea acțiunii și reacțiunii.

Evangheliile creștine subliniază: „Cu măsura cu care măsori, ți se va măsura”. „Cu ce judecată judeci, vei fi judecat.„-(Evanghelia dupa Matei, 7,2)

Tot ceea ce ține de manifestare, se subordonează acestei simple legi de caracter mecanic care oferă creației mișcarea în interiorul mașinăriei relativității: legea cauzei și a efectului.

Legea cauzalității cosmice este prezentă în oricare dintre planurile de manifestare ale creației.

Ce anume urmărim prin explicațiile oferite este evidențierea nevoii de a deveni conștienți de noi înșine, depășind astfel mecanica naturii căreia i ne supunem cu toții.

Energia mintală.

Zilnic, de când ne trezim și până când ne predăm în brațele lui Morfeu, mintea este bombardată cu mii de impresii care provin de la mediu.

Orice lucru, eveniment, context, persoană, fenomen etc., cu care interacționăm, produce un anumit tip de impresie la nivelul minții.

Energia mintală se face direct răspunzătoare de interpretarea impresiilor provenite de la mediu, distribuind informația prin intermediul personalității în centrii corpului fizic: intelectual, emoțional, instinctiv, sexual, motor.

Consecința unei astfel de acțiuni interne, ne forțează să oferim un anumit răspuns mediului înconjurător, încheiând astfel cercul de manifestare în raport cu ceea ce la modul generic este denumit ca fiind raportul de cauză și efect.

Pentru ca noi să putem integra experiența vieții sub forma unei cunoașteri a acțiunii sau manifestării, avem nevoie de un canal de manifestare: corpul fizic, și de un decodor prin care să asimilăm informația exterioară: energia mintală și creierul.

Din această interacțiune a stimulilor în raport cu impresiile, se naște în mod mecanic interdependența centrilor de manifestare sub forma legii acțiunii și reacțiunii.

Impresie-reacție.

Mintea interpretează în mod automat impresiile provenite de la mediu, în conformitate cu programul său de funcționare, distribuindu-le de aceeași manieră centrilor de manifestare ai corpului fizic.

Astfel, în mod constant, ne vedem în situația de a reacționa continuu la impresiile pe care le asimilăm pe parcursul zilei, indiferent de natura lor.

Pentru că intenția noastră este aceea de a desluși enigmele comportamentele ale persoanei umane, restrângem analiza asupra reacțiilor interne și externe, raportându-ne strict la relațiile interumane ca mijloc de autocunoaștere și prilej de transformare al fiecăruia, în ceva distinct față de actuala condiție personală.

Caracteristica minții.

Ca o sinteză a concluziilor multor cercetători pe tărâmul enigmatic al minții, aducem în atenția cititorului nostru, o caracteristică evidentă a energiei mintale. A minții în cadrul personalității noastre. Facem referire la calitatea reacționară a acesteia.

Această stare actuală a minții, aceea de a reacționa continuu la stimuli, ajunge să fie definită sub forma condiționărilor aspectelor de caracter egoic, ca fiind o stare nenaturală, în dezacord cu rolul pe care mintea, în calitatea ei de energie psihică, ar trebui să-l aibă în structura persoanei.

Contemplând scrieri profund psihologice și eminamente mistice, înțelegem următoarele:

“Starea naturală a minții este una receptivă, tăcută, ca un ocean adânc și netulburat. Procesul gândirii este un accident anormal a cărui cauză originară se găsește în Eul pluralizat(EGO)

Când mintea e goală de orice fel de gânduri, când mintea este liniștită, în tăcere, ne survine noul, ceea ce e realulul.”– Samael Aun Weor, Colierul lui Buddha, cap.17.

Ce putem capta cu înțelegerea din cele menționate mai sus?

Modul prin care mintea interpretează informațiile care ajung la nivel de aparat psihic sub forma impresiilor, sunt lipsite de realism și obiectivitate.

Interpretearea și distribuirea informației către centrii organismului fizic, este condiționată de către egoul din cadrul personalității.

Lipsindu-ne înțelegerea și conștientiarea a ceea ce se întâmplă, în mod evident ne supunem condițiilor mecanice ale manifestării.

Reacționăm în mod automat, mecanic, fără a înțelege cauza profundă a acțiunilor de care dăm dovadă.

Interrelațiile.

Cele mai la îndemână situații în care mecanica comportamentală se face remarcată, sunt tocmai relațiile interumane ca parte integrantă din viața noastră de zi cu zi.

Acolo, în interacțiune cu ceilalți, putem cu ușurință înțelege care ne este autentica condiție comportamentală.

Cum suntem cu adevărat și ce anume ne condiționează în manifestare. Care este autentica cauză a comportamentului etc.

Nu v-ați întrebat niciodată de unde provin stările emoționale, gândurile, sentimentele, și ce anume le determină activitatea?

De ce devenim mânioși când suntem insultați? Docili, când suntem măguliți. Răzbunători, când suntem răniți. Bârfitori ai celor de lângă noi, invidioși pe succesul altora, ambițioși în competiții, lacomi în acumulare. De ce urâm cu atâta înverșunare?

Avem nevoie de tot mai multă cunoaștere de sine! Este urgent să înțelegem cine suntem, de unde venim și încotro ne îndreptăm.

Ar fi imposibil accesul la o astfel de cunoaștere, fără a lua în considerare ceea ce suntem fiecare la nivel interior.

Înțelegerea poate facilita reorganizarea energiei psihice! Lucru deja demonstrat de multele abordări terapeutice care există în acest moment în materie de psihologie comportamentală.

Obținerea înțelegerii presupune o didactică bazată pe o dialectică revoluționară. Vom prezenta în articole viitoare o abordare interesantă cu privire la obținerea disciplinei minții.

Ionuţ Leonard Corbeanu

psihologiaschimbarii

Din pasiune pentru scris şi autocunoaştere