Cum am putea descrie mintea?
Cea mai la îndemână descriere a minții umane, considerăm a fi cea a lui Sigmund Freud. Folosindu-se de legea analogiilor filosofale, acesta compară mintea persoanei cu un iceberg.
Ceea ce există la suprafața apei, vizibilul, Freud califică ca fiind mintea conștientă, sub nivelul apei regăsindu-se părțile absconse ale minții.
Cu toții am auzit vorbindu-se, chiar și în treacăt, despre subconștient și inconștient. Ori, în acord cu descrierea noastră, despre minte subconștientă și minte inconștientă.
De câte ori nu s-a întâmplat să auzim expresii precum: “Nu știu de ce am făcut asta! Mi-a ieșit din subconștient.”. Ori: „Habar nu ai ce faci! Ești un Inconștient!”
Deși sunt folosite de multe ori sub forma unei mecanici verbale, astfel de expresii ascund foarte multă profunditate și adevăr.
În mod evident, noi nu avem o înțelegere clară asupra acestor aspecte care integrează psihologia particulară și care în mod automat dictează procesului manifestării.
Ce știm despre un iceberg?
Vârful, ceea ce plutește la suprafața apelor, latura vizibilă, este doar partea cea mai mică a acestui colos de gheață.
Cu cât avansam în cercetarea acestui fenomen al naturii, acesta se relevă simțurilor din ce în ce mai amplu, circumferința mărindu-se în partea sa absonsă ca, într-un final, să își aibă terminațiile undeva în adâncimile elementului apă, la o distanță considerabilă de ceea ce catalogăm ca fiind suprafață.
Aceeași structură este atribuită și minții!
Partea conștientă, zona în care activitatea mintală își face simțită prezența, ceea ce este vizibil, urmând să determină în mod automat o acțiune în plan extern, este întocmai vârful icebergului. Zona de suprafață.
Sferele absonse, cele nedepistate de către simțurile de bază, sunt asociate departamentelor subconștiente și inconștiente.
Așadar, înțelegem că procentajul unei minții conștiente este foarte mic în comparație cu părțile autonome care definesc subconștientul și inconștientul uman.
Este pe deplin demonstrat că ceea ce poartă denumirea de cauză a manifestării, origine a acțiunilor noastre, trebuie căutată în zona subconștientă a minții.
Ceea ce dictează acțiunii este întocmai subconștientul, independent de gradul nostru de conștientizare.
Acționăm în acord cu resorturile secrete care se declanșează în cadrul aparatului psihic cu origine în ceea ce nu cunoaștem: subconștientul.
Concluzii!
Întocmai o astfel de constatare l-a determinat pe S. Freud să afirme că omul nu este stăpân pe sine însuși. Noi nu suntem proprietari ai sinelui, nefiind conștienți pe deplind de faptele noastre.
Iată, așadar, oportuninatea unui studiu amplu, revelator și necesar persoanei care caută să se înțeleagă pe sine, din interior spre exterior, plecând de la stări relaționate cu psihologia particulară, până la stadiul comportamental.
Putem spune faptul că mintea este o energie care se manifestă prin intermediul creierului, dar nu îşi are originea în creier.
Despre toate acestea și nu numai, vom discuta în articole viitoare.
