În camera timpului, a sa manifestare 
Îşi duce vremea rostul, şi sensul şi trăirea.

Departe, unde clepsidra şi-a uitat cursul
Trăieşte nestingherit prezentul.

Şi camera timpului e crudă întemniţare. 
O continuă probă; o lecţie a resemnării.

De-ai cuteza a crede că ai aflat prezentul,
Al vremii rost, a vieţii stare, te pun la-ncercare.

În camera timpului aşteaptă aspirantul la prezentul vieţii
Ştiind că timpul poate fi-nţeles doar prin a clipei învăţătură.

În camera timpului, “trecut” şi “viitor” te pierd în repetare.
Devin stăpâni de drept pe-a omului trăire
O noapte fără stele; a minţii învolburare.

În camera timpului îşi află loc potenţialul vieţii.
Viaţa înseamnă trăire, iar în trăire “trecut” şi “viitor” devin prezent.

În camera timpului te-ntorci în viitor pentru a-ţi înţelege trecutul.
Şi contemplând profund trecutul, te pierzi în viitor…

Camera timpului nu este spaţiu liniar, dar nici centru al cercului
E doar ce-ai fost şi-ai vrea să fii, dar fără să cunoşti ce eşti…prezentul.

În camera timpului se poate naşte liniştea ce-ţi mângâie privirea.
Vederea ta devine mărturia clipei ce te va ascunde de timp.

Şi-atunci, tu vei cunoaşte timpul şi taina se deschide…
Vei înţelege sensul prezentului din tine.

Pentru că-n timp e tot ce-i cunoscut deja
Ce-a fost, ce va să fie, misterul unei zile…

Şi-atunci, pe când pierdut de timp vei fi 
Te-absorbi într-un etern; al clipei mărturie…

Eternul dintr-o clipă, când timpul s-a oprit
Repaos şi împlinire; şi alpha şi omega…

Acum, nu mai e timp. Acum te poţi cunoaşte.
E totul şi nimic. Şi regele şi sclavul. Şi frica şi curajul.

Iar de vei trece pragul; pe Phobos să-l învingi
Uimirea va fi mare înţelegând prezentul
Trăirea ta - eternul. A înţelepciunii stare.

Când timp nu va mai fi, al vieţii sens apare
Doar tu, trăind prezentul; secret de nerostit.

Iar mintea-ţi va servi, în calm şi în candoare, 
Să-ţi înţelegi misterul, în nopţi de nedescris.